Contestatia la executare reprezintă modalitatea de soluționare a incidentelor penale. Incidente ce se pot ivi înaintea, în cursul sau după executarea hotărârii penale definitive. Indiferent de momentul acestor incidente, acestea trebuie sa aibă legătură cu hotărârea judecătorească. Contestatia la executare nu permite administrarea probelor ce pun în discuție ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat.
Punerea în executare a hotărârilor penale definitve constituie activitatea realizată din oficiu. Prin intermediul acesteia sunt executate dispozițiile hotărârii penale definitive. În cadrul procesului penal trebuie aduse la îndeplinire dispozițiile hotărârii penale rămase definitive. Dispoziții ce prevăd constrângerea persoanelor condamnate, astfel ca acestea să suporte în mod efectiv sancțiunile penale aplicate.
Punerea în executare a hotărârilor judecătorești intră sub incidența Codului de procedura penala și a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare.
Hotărârile penale executorii sunt hotărârile judecătorești ce pot fi puse în executare. În principiu, o hotărâre judecătoreasă devine executorie în momentul rămânerii sale definitive. Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Hotărârile primei instanțe rămân definitive, potrivit art. 551 din Noul Cod de procedură penală:
1. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului;
2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației:
a) când nu s-a declarat apel sau contestație în termen;
b) când apelul sau, după caz, contestația declarată, a fost retrasă înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației;
4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația;
Cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii instantei de apel și a hotărârii pronunțate în calea de atac a contestației, art. 551 alin. (1) (2) C.proc.pen., arată că:
– hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel;
– hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când contestația a fost admisă și procesul a luat sfârșit în fața instanței care o judecă;
Hotărârea instanței penale, remasă definitivă la prima instanță sau la instanța ierarhic superioară, se pune în executare de către prima instanță de judecată. Hotărârile pronunțate în prima instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.
Contestatia la executare se soluționează cu citarea părților interesate și, în cazurile prevazute de art. 90 C.proc.pen., se vor lua măsurile necesare desemnării unei avocat din oficiu. Condamnatul, aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ, este adus la judecată. Ședința în care se judeca contestația la executare sau celelalte tipuri de cauze, din cursul executării, are caracter public. De asemenea, este posibilă judecarea în lipsă și în situația contestației, în măsura în care se formulează o cerere în acest sens.
Hotărârea dispusă în contestatie la executare poate fi atacata, la instanta ierarhic superioara, conform art. 597 C.proc.pen., cu contestație, în termen de 3 zile de la comunicarea acesteia.
Contestatia la executare se judeca în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate. În fața primei instante, completul este compus dintr-un singur judecător. Condamnatul, privat de libertate, este adus la judecata cauzei. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.
Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, potrivit art. 598 alin. (1) C.proc.pen., în următoarele cazuri:
A. când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. În conformitate cu prevederile legii, pot fi puse în executare numai hotărârile judecătorești care au dobândit autoritate de lucru judecat. De la această regulă fac excepție hotărârile care sunt executorii potrivit legii, chiar fiind nedefinitive;
B. când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. În situația în care executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane, decât cea condamnata, contestatia la executare art. 598 C.proc.pen., este mijlocul prin care se urmărește remedierea erorii organelor judiciare;
C. când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea apărută vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate;
D. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Constituie cauză de stingere a pedepsei, intervenția legii de dezincriminare ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Constituie o cauză de micșorare a pedepsei și intervenția unei legi penale mai favorabile. Legea penala mai favorabila trebuie sa intervină ulterior rămânerii definitve a hotărârii judecătorești. Insa alte incidente decât cele prevazute de art. 598 alin. (1) C.proc.pen., vor fi soluționate de către judecătorul delegat cu executarea, conform Legii nr. 253/2013;
Când contestația la executare este întemeiată pe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 alin. 1 lit. a), b) şi d) C.proc.pen., competența de soluționare aparține:
– instanței de executare, în situația în care persoana condamnată se află în stare de libertate;
– instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, când persoana condamnată este privată de libertate.
Când prin contestația la executare se invocă o nelămurire cu privire la conținutul hotărârii ce se execută sau o împiedicare la executare art. 598 alin. 1 lit. c) C.proc.pen., competența soluționării aparține numai instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Tot astfel, legea prevede expres că în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs ori în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Copyright @dinulaw 2018| Politica de confidențialitate VWThemes
Continuând să utilizați site-ul, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.